Ce este managementul riscului?

Gestionăm în mod constant riscurile de-a lungul vieții – fie în timpul sarcinilor simple (cum ar fi conducerea unei mașini), fie atunci când facem noi asigurări sau planuri medicale. În esență, managementul riscului înseamnă evaluarea și reacția la riscuri.

Majoritatea dintre noi le gestionăm inconștient în timpul activităților de zi cu zi. Dar, când vine vorba de piețele financiare și de administrarea afacerilor, evaluarea riscurilor este o practică crucială și foarte conștientă.

În economie, putem descrie managementul riscului ca fiind cadrul care definește modul în care o companie sau un investitor gestionează riscurile financiare, care sunt inerente tuturor tipurilor de afaceri.

Pentru comercianți și investitori, cadrul poate include gestionarea mai multor clase de active, cum ar fi criptomonede, Forex, mărfuri, acțiuni, indici și imobiliare.

Există multe tipuri de riscuri financiare, care pot fi clasificate în diferite moduri. Acest articol oferă o privire de ansamblu asupra procesului de management al riscului. De asemenea, prezintă câteva strategii care pot ajuta comercianții și investitorii să atenueze riscurile financiare.

Cum funcționează managementul riscului?

De obicei, procesul de management al riscului implică cinci etape: stabilirea obiectivelor, identificarea riscurilor, evaluarea riscurilor, definirea răspunsurilor și monitorizarea. În funcție de context, totuși, acești pași se pot schimba semnificativ.

Stabilirea obiectivelor

Primul pas este de a defini care sunt obiectivele principale. Este adesea legat de toleranța la risc a companiei sau a individului. Cu alte cuvinte, cât de mult risc sunt dispuși să își asume pentru a se îndrepta spre obiectivele lor.

Identificarea riscurilor

Al doilea pas implică detectarea și definirea riscurilor potențiale. Acesta își propune să dezvăluie tot felul de evenimente care pot provoca efecte negative. În mediul de afaceri, acest pas poate oferi, de asemenea, informații pertinente care nu sunt direct legate de riscurile financiare.

Evaluare a riscurilor

După identificarea riscurilor, următorul pas este evaluarea frecvenței și severității așteptate ale acestora. Riscurile sunt apoi clasificate în ordinea importanței, ceea ce facilitează crearea sau adoptarea unui răspuns adecvat.

Definirea răspunsurilor

Al patrulea pas constă în definirea răspunsurilor pentru fiecare tip de risc în funcție de nivelul lor de importanță. Stabilește acțiunea care trebuie întreprinsă în cazul în care apare un eveniment nefericit.

Monitorizarea

Pasul final al unei strategii de management al riscului este monitorizarea eficienței acesteia ca răspuns la evenimente. Acest lucru necesită adesea o colectare și o analiză continuă a datelor.

Gestionarea riscurilor financiare

Există mai multe motive pentru care o strategie sau o configurație comercială poate fi nereușită. De exemplu, un comerciant poate pierde bani pentru că piața se mișcă împotriva poziției sale contractului futures sau pentru că se emoționează și ajung să vândă din panică.

Reacțiile emoționale îi determină adesea pe comercianți să ignore sau să renunțe la strategia lor inițială. Acest lucru este vizibil în special în timpul piețelor ursoaice și în perioadele de capitulare.

Pe piețele financiare, majoritatea oamenilor sunt de acord că a avea o strategie adecvată de gestionare a riscurilor contribuie drastic la succesul lor. În practică, acest lucru ar putea fi la fel de simplu ca stabilirea ordinelor Stop-Loss sau Take-Profit.

O strategie de tranzacționare robustă ar trebui să ofere un set clar de acțiuni posibile, ceea ce înseamnă că comercianții pot fi mai pregătiți să facă față tot felului de situații. După cum am menționat, totuși, există numeroase modalități de gestionare a riscurilor. În mod ideal, strategiile ar trebui revizuite și adaptate continuu.

Mai jos sunt câteva exemple de riscuri financiare, împreună cu o scurtă descriere a modului în care oamenii le pot atenua.

  • Riscul de piață: poate fi minimizat prin setarea ordinelor Stop-Loss pentru fiecare tranzacție, astfel încât pozițiile să fie închise automat înainte de a suporta pierderi mai mari.

  • Riscul de lichiditate: poate fi atenuat prin tranzacționarea pe piețe cu volum mare. De obicei, activele cu o valoare ridicată a capitalizării pieței tind să fie mai lichide.

  • Riscul de credit: poate fi redus prin tranzacționarea printr-un schimb de încredere, astfel încât debitorii și creditorii (sau cumpărătorii și vânzătorii) să nu aibă nevoie să aibă încredere unul în celălalt.

  • Riscul operațional: Investitorii pot atenua riscurile operaționale prin diversificarea portofoliilor lor, prevenind expunerea la un singur proiect sau companie. Ei pot face, de asemenea, unele cercetări pentru a găsi companii care sunt mai puțin susceptibile de a experimenta defecțiuni operaționale.

  • Riscul sistemic: poate fi redus și prin diversificarea portofoliului. Dar în acest caz, diversificarea ar trebui să implice proiecte cu propuneri distincte sau companii din diferite industrii. De preferat cele care prezintă o corelație foarte scăzută.

Strategii comune de management al riscului

Nu există o modalitate unică de abordare a managementului riscului. Investitorii și comercianții folosesc adesea o combinație de instrumente și strategii de gestionare a riscurilor pentru a-și crește șansele de a-și crește portofoliile. Mai jos sunt câteva exemple de strategii pe care comercianții le folosesc pentru a atenua riscurile.

Regula de tranzacționare de 1%.

Regula de tranzacționare de 1% (sau regula de risc de 1%) este o metodă pe care o folosesc comercianții pentru a-și limita pierderile la maximum 1% din capitalul lor de tranzacționare per tranzacție. Aceasta înseamnă că pot tranzacționa fie cu 1% din portofoliul lor per tranzacție, fie cu un ordin mai mare cu un stop-loss egal cu 1% din valoarea portofoliului lor. Regula de tranzacționare de 1% este folosită în mod obișnuit de comercianții zilnici, dar poate fi adoptată și de comercianții swing.

În timp ce 1% este o regulă generală, unii comercianți ajustează această valoare în funcție de alți factori, cum ar fi dimensiunea contului și apetitul individual pentru risc. De exemplu, cineva cu un cont mai mare și un apetit conservator pentru risc poate alege să-și limiteze riscul pe tranzacție la un procent și mai mic.

Ordine stop-loss și take-profit

Ordinele stop-loss permit comercianților să limiteze pierderile atunci când o tranzacție merge prost. Comenzile Take-profit asigură că blochează profituri atunci când o tranzacție merge bine. În mod ideal, prețurile stop-loss și take-profit ar trebui definite înainte de a intra într-o poziție, iar ordinele ar trebui stabilite imediat ce tranzacția este deschisă.

Este esențial să știi când să reducă pierderile, mai ales pe o piață volatilă, unde prețurile pot scădea rapid. Planificarea strategiei de ieșire previne, de asemenea, luarea proastă a deciziilor din comerțul emoțional. Nivelurile stop-loss și take-profit sunt, de asemenea, esențiale pentru calcularea raportului risc-recompensă al fiecărei tranzacții.

Acoperire

Hedging-ul este o altă strategie pe care comercianții și investitorii o folosesc pentru a atenua riscul financiar. Constă în luarea a două poziții care se compensează. Mai simplu spus, comercianții pot acoperi o tranzacție prin efectuarea unei tranzacții adverse de dimensiuni similare sau egale.

Poate părea contraintuitiv să introduceți poziții în direcții opuse, dar dacă este făcută corect, acoperirea poate reduce impactul unei mișcări pe piață. De exemplu, imaginați-vă că aveți BTC lung și îl țineți într-un portofel personal. Dacă piața intră într-un trend descendent, puteți lua o poziție scurtă pentru a vă compensa poziția lungă fără a fi nevoie să vă mutați BTC. Aceasta este ceea ce numim o strategie neutră pentru piață.

Dacă tranzacționați contracte futures, puteți tranzacționa prin Hedge Mode pe Binance Futures pentru a deține poziții în ambele direcții lungi și scurte simultan în cadrul aceluiași contract.

Diversificarea

După cum spune vechea vorbă, nu trebuie să-ți pui toate ouăle în același coș. Cu alte cuvinte, diversificați-vă portofoliul. În teorie, un portofoliu bine diversificat oferă mai multă protecție împotriva pierderilor masive în comparație cu un portofoliu format dintr-un singur activ. Dacă dețineți un activ cripto într-un portofoliu diversificat, daunele maxime pe care le-ați primi dacă prețul său scădea este un procent din portofoliul dvs. Dimpotrivă, dacă portofoliul tău este complet alcătuit dintr-un singur activ, atunci ai putea pierde 100% din valoarea portofoliului tău.

Raportul risc-recompensă

Raportul risc-recompensă calculează riscul pe care îl va asuma un comerciant în raport cu recompensa potențială. Pentru a calcula raportul risc-recompensă al unei tranzacții pe care o luați în considerare, împărțiți pur și simplu pierderea potențială la profitul potențial. Deci, dacă stop-loss-ul tău este de 5% și ținta ta este de profit de 15%, raportul risc-recompensă ar fi de 1:3, ceea ce înseamnă că profitul potențial este de trei ori mai mare decât riscul.

Gânduri de închidere

Înainte de a deschide o poziție de tranzacționare sau de a aloca capital unui portofoliu, comercianții și investitorii ar trebui să ia în considerare crearea unei strategii de management al riscului. Totuși, este important să rețineți că riscurile financiare nu pot fi evitate complet.

În general, managementul riscurilor definește modul de gestionare a riscurilor, dar cu siguranță nu este vorba doar de evitarea completă a riscurilor. De asemenea, implică gândire strategică, astfel încât riscurile inevitabile să fie asumate în cel mai eficient mod posibil.

Cu alte cuvinte, este vorba și despre identificarea, evaluarea și monitorizarea riscurilor, în funcție de context și strategie. Procesul de gestionare a riscurilor are ca scop evaluarea raportului risc/recompensă astfel încât să poată fi prioritizate pozițiile cele mai favorabile.