Cele mai mari pierderi ale ecosistemului multi-chain provin din "construcția repetitivă": aceeași funcționalitate este adaptată în mod repetat pe diferite lanțuri, aceeași lichiditate este dispersată în diferite piscine, aceeași categorie de utilizatori este forțată să învețe seturi multiple de reguli. Rezultatul este că colaborarea devine mai lentă, experiența devine fragmentată, iar creșterea este întârziată. Adevărata valoare a cross-chain-ului nu este să permită mișcarea activelor, ci să facă mișcarea suficient de ușoară, astfel încât utilizatorii aproape să nu mai fie interesați de lanțul pe care se află.
Semnificația hub-urilor precum BTTC constă în faptul că problemele complexe de validare, securitate și recuperare în caz de eșec sunt transferate la nivelul de bază, permițând aplicațiilor de la nivel superior să acceseze mai uniform capacitățile cross-chain. Pentru utilizatori, acest lucru înseamnă trasee mai clare și costuri psihologice mai mici; pentru dezvoltatori, înseamnă o povară mai mică de adaptare și un spațiu de combinație mai mare. Atunci când cross-chain-ul trece de la "operațiune specializată" la "acțiune zilnică", interacțiunea între ecosisteme va deveni o normalitate, iar normalitatea va aduce adevărate efecte de rețea.
