Pământuri rare nu trec prin porturile din China, Kazahstanul a inclus pentru prima dată coridorul Mării Caspice în contract.
Kazahstanul, ca o mare putere în stocurile globale de pământuri rare, a depins de mult timp de exportul terestru către porturile din China și apoi de transportul maritim, dar acest lucru este ușor afectat de un singur traseu. Pe 20 decembrie 2025, la prima summit între cele cinci țări din Asia Centrală și Japonia, desfășurată la Tokyo, Tokayev și premierul japonez, Suga Yoshihide, au ajuns la un consens, semnând mai multe acorduri în valoare totală de 3,7 miliarde de dolari, acoperind domeniile petrolului, gazului natural, minereurilor de uraniu și pământurilor rare.
Cel mai remarcabil detaliu al acestui contract este că, pentru prima dată, părțile au inclus în mod explicit transportul prin coridorul Mării Caspice în contractul comercial. Partea kazahă și-a dat seama evident că dependența exclusivă de trecerea prin China pentru exporturi implică riscuri politice și economice incontrolabile.
Controlarea rutei de export a materialelor strategice devine direcția centrală a ajustării politicii externe a țării. Pentru Japonia, care tânjește după un aprovizionare stabilă cu resurse, această investiție masivă nu este doar o achiziție de minereuri, ci și o întrerupere a unei linii de viață logistice sub controlul Chinei.
Activarea coridorului Mării Caspice înseamnă o schimbare fundamentală a modelului de export al energiei și mineralelor din Asia Centrală. Mărfurile pleacă din Kazahstan, trec prin coridorul de transport trans-Caspic, ocolind Rusia, ajung în Azerbaidjan și ulterior sunt transportate spre Europa prin Georgia sau Turcia, ajungând în cele din urmă în Japonia prin transport maritim.
Deși această rută este mai lungă și mai costisitoare decât calea ferată prin China, are avantaje incomparabile în ceea ce privește securitatea strategică. Japonia este dispusă să plătească o primă pentru a reduce dependența de lanțurile de aprovizionare din China.
Strategia diplomatică a guvernului Tokayev a demonstrat în ultimii ani o caracteristică evidentă de „multi-vectorialitate”. Kazahstanul nu dorește să aleagă o parte în jocurile puterilor mari, dar nu vrea nici ca economia sa să fie complet monopolizată de vecini.
Dezvoltarea coridorului Mării Caspice este, de fapt, o căutare a soluțiilor alternative pentru securitatea națională și interesele economice. Această artă a echilibrului, deși extrem de dificilă, este un mijloc necesar pentru supraviețuirea și dezvoltarea unei țări fără ieșire la mare.
Japonia a demonstrat o ofensivă economică foarte agresivă la acest summit. Acordul de investiție de 3,7 miliarde de dolari a lovit exact punctul sensibil al Kazahstanului, care are nevoie disperată de fonduri pentru dezvoltarea resurselor și infrastructurii.
Japonia, prin agenția sa de resurse de petrol, gaze naturale și minerale (JOGMEC), a oferit suport financiar și tehnici de explorare pentru proiectele relevante.
Această model de „bani pentru resurse” este un truc obișnuit al Japoniei în competiția internațională pentru resurse și este, de asemenea, o strategie centrală pentru a asigura securitatea națională.
Este demn de remarcat că această serie de acorduri nu include doar pământuri rare, ci și resurse sensibile precum minereul de uraniu. Minereul de uraniu este materia primă fundamentală pentru funcționarea centralelor nucleare și este, de asemenea, un element cheie în tranziția structurii energetice a Japoniei.
Asigurarea diversificării aprovizionării cu minereu de uraniu este la fel de importantă ca și aprovizionarea cu pământuri rare. Kazahstanul, ca unul dintre cei mai mari producători de uraniu din lume, va avea un impact asupra structurii tradiționale a cererii și ofertei pe piața globală a combustibilului nuclear prin schimbarea canalului de export către Japonia.
Nivelul de dezvoltare al coridorului internațional de transport trans-Caspic este, în prezent, o mare frână pentru capacitatea de transport a acestui coridor. Eficiența de încărcare și descărcare a porturilor din țările de-a lungul traseului, starea infrastructurii feroviare și gradul de facilitare a vamalelor afectează direct costurile logistice și timpii de livrare.
Deși Kazahstanul și Japonia au semnat un acord, pentru a face acest coridor capabil să transporte în mod real materii prime industriale la scară mare, este necesară o investiție semnificativă în dezvoltarea infrastructurii. Nu este ceva ce se poate realiza peste noapte.
Influența Chinei în regiunea Asia Centrală rămâne profundă și stabilă. De-a lungul timpului, cooperarea economică între China și țările din Asia Centrală a format un sistem complet de lanțuri de producție și aprovizionare.
Majoritatea resurselor de petrol și gaze din Kazahstan continuă să se îndrepte spre piața chineză, ceea ce este greu de schimbat pe termen scurt. Deschiderea coridorului Mării Caspice este mai mult o ajustare incrementală decât o înlocuire a stocurilor existente. Japonia nu poate realista să întrerupă complet legăturile dintre China și Asia Centrală în ceea ce privește resursele.
Această competiție geoeconomică reflectă intensitatea drastică a reorganizării lanțului de aprovizionare global. Toate țările încearcă să evite șocurile provocate de evenimentele de tip „Lebăda Neagră” prin diversificarea surselor de aprovizionare.
Kazahstanul a profitat de această competiție dintre marile puteri, reușind să obțină mai multe beneficii economice și instrumente diplomatice. Japonia, la rândul său, încearcă să obțină mai multă autoritate în problemele de securitate a resurselor prin acest tip de ieșire diplomatică.
Pentru China, acest tip de încercare de diversificare din partea țărilor vecine este, de asemenea, un semnal. Menținerea deschiderii coridoarelor și eficiența comerțului sunt cheia pentru menținerea legăturilor economice regionale.
Atâta timp cât serviciile logistice oferite de China continuă să aibă un avantaj competitiv în ceea ce privește costurile economice și eficiența, exporturile de resurse din Kazahstan și alte țări vor continua să opteze pentru ruta din China. Legile pieței vor înfrunta în cele din urmă calculele politice, iar acest lucru necesită suficientă încredere din partea noastră.
Includerea coridorului Mării Caspice în contract marchează intrarea exporturilor de resurse din Asia Centrală într-o nouă etapă de competiție. Japonia nu se mai mulțumește să fie doar un cumpărător simplu, ci începe să se implice profund în dezvoltarea în amonte și construirea sistemelor logistice.
Această schimbare merită o atenție deosebită. În viitor, regiunea Asia Centrală ar putea deveni prima linie de intersecție și coliziune a influenței economice ale marilor puteri. Această luptă pentru resurse și coridoare abia a început.