Vanar, sau De ce Unele Registre Ar Trebui să Știe Când Să Nu Vorbească
Nu a început ca o idee grandioasă. A început așa cum multe adevăruri incomode încep: cu o problemă minoră și o noapte lungă. O discrepanță a apărut - nimic dramatic, nimic demn de titluri - doar un număr din aliniere într-un registru așteptat să se reconcilieze curat. Ora era destul de târzie încât conversația și-a pierdut strălucirea. Ecranele străluceau. Cineva a sunat dintr-o altă zonă orară. Cineva a recitit cu voce tare limbajul politic, nu pentru că cineva ar fi vrut să-l audă din nou, ci pentru că politica este locul unde responsabilitatea se stabilește când certitudinea se subțiază.