Complexul metalelor prețioase a oferit o lecție clară în dinamica pieței în această lună ianuarie, deoarece aurul a apărat cu succes o barieră psihologică istorică, în timp ce argintul a capitulat într-o manieră dramatică.
Spargerea aurului și apărarea ulterioară a nivelului de 5.000 de dolari pe uncie reprezintă un moment de cotitură. După cea mai severă vânzare într-o singură sesiune din peste un deceniu, metalul galben a demonstrat o rezistență remarcabilă, recâștigând acest prag în câteva zile. Această recuperare subliniază o schimbare fundamentală în compoziția pieței care separă aurul de contrapartida sa industrială.
Factorul distinctiv constă în baza de cumpărare. Pe parcursul volatilității din ianuarie, aurul a beneficiat de acumularea instituțională persistentă și insensibilă la preț. Băncile centrale, în special Banca Populară a Chinei, care acum a înregistrat cincisprezece luni consecutive de achiziții, continuă să trateze aurul ca un activ strategic de rezervă mai degrabă decât un instrument speculativ. Această achiziție suverană elimină o cantitate substanțială de ofertă fizică de pe piețele circulante, creând efectiv un suport structural care diminuează volatilitatea în jos.
Traiectoria argintului spune o poveste diferită. Avansul remarcabil al metalului alb din 2025—aproximativ 140% de la minim la maxim—s-a construit în principal pe fundații fragile: poziționarea pe futures cu efect de levier și strategiile de moment algoritmice. Când catalizatorii macroeconomici, în special forța dolarului în urma unor evenimente politice neașteptate, au declanșat desfacerea pozițiilor, rally-ul meticulos construit al argintului s-a prăbușit cu o viteză surprinzătoare. Longurile nete gestionate de COMEX au fost reduse la niveluri nevăzute din începutul anului 2024.
Raportul actual aur-argint aproape de 61 ar putea sugera superficial o valoare relativă în argint. Cu toate acestea, această metrică nu reușește să surprindă viteza recentei coborâri a argintului de la maximul său de 116$. Astfel de avansuri parabolice rareori găsesc un echilibru imediat, iar absența programelor de cumpărare instituțională comparabile cu cele ale aurului lasă argintul vulnerabil la recalibrarea continuă.
Instituțiile financiare majore reflectă această divergență în perspectivele lor. Goldman Sachs prognozează ca aurul să ajungă la 5,400$ până la sfârșitul anului, în timp ce prognoza de 6,000$ a Bank of America sugerează încrederea instituțională în cererea suverană continuă. Analiștii argintului, pe de altă parte, oferă proiecții caracterizate prin intervale de încredere mai largi și referințe explicite la ciclicitatea industrială.
Această analiză nu respinge meritele structurale ale argintului. Aplicațiile sale industriale—dominând fabricarea celulelor fotovoltaice și extinzându-se în electronica bazată pe AI—oferă fundamentale de cerere convingătoare pe termen lung. Cu toate acestea, pentru investitorii care caută reziliență în perioade de volatilitate sistemică, susținerea instituțională a aurului oferă un diferențiator crucial pe care structura de piață predominant speculativă a argintului nu îl poate replica în prezent.
