Privind Bitcoin pe o perioadă de cinci ani, primul lucru care iese în evidență nu este volatilitatea, ci persistența tendinței în sine: raliuri brusce urmate de corecții violente, totuși traiectoria pe termen lung rămâne ascendentă, amintindu-ne că șocurile de preț sunt caracteristici structurale ale pieței, mai degrabă decât semne de eșec.
Aceeași logică se aplică și pieței mai largi de criptomonede, unde capitalizarea totală continuă să se extindă în timp, în ciuda ciclicității repetate de expansiune și contracție, arătând că capitalul nu dispare în crize, ci este realocat prin perioade de stres.
Ceea ce definește cu adevărat aceste faze nu este scăderea prețului în sine, ci presiunea psihologică creată de incertitudine, oboseală și memoria cumulativă a pierderilor anterioare, care împinge participanții la piață în comportamente defensive cu mult înainte ca valoarea pe termen lung să fie afectată.
Istoria arată un tipar consistent: vârfurile majore sunt urmate de scăderi de magnitudine similară în cadrul ciclurilor, nu pentru că Bitcoin își pierde relevanța, ci pentru că levierul, optimismul excesiv și capitalul plasat greșit trebuie resetate înainte ca un nou ciclu să poată apărea.
Motivul pentru care Indexul Fricii și Avidității poate atinge astăzi niveluri istorice scăzute nu este un singur eveniment catastrofal, ci acumularea de lichiditate strânsă, trauma nerezolvată din prăbușirile anterioare, așteptările repetate eșuate și epuizarea investitorilor, toate acestea comprimând sentimentul mai repede decât prețul singur ar sugera.
Dacă o furtună majoră se formează într-adevăr și frica a atins niveluri extreme istorice, adevărata întrebare nu este cât de profundă ar putea fi următoarea scădere, ci dacă ești poziționat pentru a supraviețui, deoarece piețele s-au recuperat întotdeauna din frică, în timp ce investitorii care confundă volatilitatea cu eșecul sunt adesea dispăruți înainte ca următorul ciclu să înceapă.
