O rețea supernet sau umbrelă combină mai multe rețele mai mici sau blockchain-uri într-o singură rețea mai mare.
Superneturile permit comunicarea între rețele blockchain distincte, îmbunătățind considerabil utilitatea întregului sistem, permițând transferul de active și date între diferite blockchain.
În plus, infrastructura și resursele partajate pot fi posibile prin rețelele interconectate, care pot reduce costurile și pot spori eficiența generală. Făcând activele accesibile prin numeroase rețele, aceștia își pot îmbunătăți în mod semnificativ lichiditatea, ceea ce va crește valoarea activelor.
Acest articol va discuta despre conceptul de superrețea, cum să implementați superrețea, avantajele și dezavantajele superrețelei și cum este diferită de o subrețea.
Ce este o supernet?
O supernet, cunoscută și sub numele de metanet, este o rețea de rețele care permite interoperabilitatea și comunicarea încrucișată între diferite rețele blockchain. Ideea din spatele unui supernet este de a crea o rețea descentralizată care să permită diferitelor platforme blockchain să comunice și să interacționeze între ele fără a fi nevoie de un intermediar centralizat, creând un ecosistem unificat. Mai mult, eficacitatea și viteza tranzacțiilor și comunicațiilor între diverse blockchain-uri pot fi crescute semnificativ ca urmare.
Un supernet are, de asemenea, avantajul de a facilita dezvoltarea de noi servicii și aplicații descentralizate care pot combina punctele forte ale multor blockchain-uri. Acest lucru poate crea noi oportunități de dezvoltare și inovare în industria blockchain. Comunicarea în lanțuri încrucișate este o altă caracteristică a supernetului care permite lanțurilor să se conecteze și să facă tranzacții între ele, sporind valoarea pentru utilizatori.
Cum funcționează o superrețea?
Pentru a implementa o supernet, sunt utilizate diverse protocoale și tehnologii, cum ar fi schimburi atomice, protocoale de comunicare încrucișată și sidechain. Aceste tehnologii permit diferitelor blockchain-uri să comunice și să interacționeze între ele și pot fi considerate ca un fel de „punte” între diferite rețele.
Schimburile atomice, denumite uneori comerț atomic încrucișat, permit tranzacționarea cu criptomonede fără a utiliza intermediari centralizați. Acest lucru se realizează prin dezvoltarea unui contract inteligent pe un blockchain care criptează activele tranzacționate, le deblochează odată ce tranzacția este finalizată și le eliberează pe celălalt blockchain. Acest lucru permite transferul activelor între blockchain-uri fără a fi nevoie de un schimb centralizat.
Pentru a permite comunicarea și interacțiunea în mai multe blockchain-uri, sunt folosite protocoale de comunicare încrucișate, cum ar fi Cosmos și Polkadot. Aceste protocoale permit schimbul de informații și active între multe blockchain-uri și dezvoltarea de aplicații descentralizate care pot combina avantajele diferitelor blockchain-uri.
O altă tehnologie utilizată într-o supernet este sidechains. Un sidechain este un blockchain suplimentar care este conectat la un blockchain principal și permite mișcarea activelor între cele două. Acest lucru permite o scalabilitate și confidențialitate mai mari, precum și capacitatea de a experimenta noi tehnologii și mecanisme de consens, fără a afecta blockchain-ul principal.
Cum se supernetează o rețea
O supernet sau o rețea de rețele poate fi construită folosind o varietate de tehnologii și protocoale și este un proces complicat. Iată o prezentare generală a pașilor implicați în crearea unei superrețele:
Identificați rețelele care trebuie conectate
Procesul de construire a unei superneturi începe cu identificarea diferitelor rețele blockchain care urmează să fie conectate. Pentru a facilita comunicarea și interacțiunea fără probleme, aceste rețele ar trebui să aibă protocoale și obiective identice.
Implementați schimburi atomice
O piesă de tehnologie esențială pentru a permite transferul de active între diverse blockchain-uri, schimburile atomice permit comerțul încrucișat între diverse blockchain-uri.
Dezvoltați protocoale de comunicare încrucișată
Protocoalele de comunicare încrucișate, cum ar fi Cosmos și alte protocoale corespunzătoare, trebuie create pentru a permite comunicarea și interacțiunea între diverse blockchain-uri. Aceste protocoale permit schimbul de informații și active între mai multe blockchain-uri.
Creați lanțuri laterale
Un sidechain este un blockchain separat care rulează în paralel cu un blockchain principal și este conectat la acesta printr-o cheie bidirecțională. Aceasta înseamnă că activele pot fi transferate din blockchain-ul principal în sidechain-ul și invers. Fiecare sidechain dintr-o supernet are o funcție specializată, cum ar fi furnizarea de confidențialitate și scalabilitate sau sprijinirea anumitor active.
Testați și implementați
Odată ce infrastructura de supernet este configurată, este vital să o testați temeinic înainte de a o implementa. Acest pas va ajuta la identificarea și remedierea eventualelor erori sau erori care pot exista.
Promovare
Următoarea etapă odată ce supernetul este înființat este promovarea utilizării infrastructurii nou-nouțe. Construirea unei comunități de dezvoltatori, formarea de alianțe cu alte inițiative și stabilirea de recompense pentru persoanele care se alătură rețelei pot contribui la realizarea acestui lucru.
Pașii de mai sus oferă o privire de ansamblu asupra creării unei superrețele, iar procesul poate fi complex și necesită niveluri diferite de expertiză, în funcție de cazul specific de utilizare.
Cum se identifică o adresă de supernet
O adresă de rețea care este produsă prin fuzionarea mai multor adrese de rețea este cunoscută ca o adresă de supernet. Procesul de identificare a unei adrese de supernet se numește superrețea sau rutare inter-domeniu fără clase (CIDR).
Următorii pași pot fi utilizați pentru a identifica o adresă de supernet:
De exemplu, să presupunem că există două rețele:
Pentru a suprarețea aceste două rețele, trebuie să găsiți cea mai mare mască de rețea care le poate cuprinde pe ambele. În acest caz, cea mai mare mască care ar funcționa este o mască /23 (255.255.254.0). Noua masă de rețea poate fi obținută prin numărarea biților de conducere partajați în secțiunea de rețea a adreselor. Acest lucru permite generarea unei adrese de supernet prin agregarea ambelor rețele într-o singură rețea mai mare, pe care o pot reprezenta ca:
Această supernet poate fi utilizată în locul celor două rețele individuale și orice adresă IP din raza supernetului va fi direcționată către rețeaua de destinație corectă. Superrețea ajută la reducerea numărului de rute din tabelul de rutare, facilitând gestionarea traficului de rețea de către routere și îmbunătățind eficiența utilizării adresei IP. Cu toate acestea, este important de reținut că procesul de superrețea necesită o bună înțelegere a adresei protocolului de internet (IP) și a subrețelei de rețea.
Avantajele superrețelei
CIDR este o tehnică folosită pentru a crea o adresă de supernet prin combinarea mai multor adrese de rețea. Are mai multe avantaje, printre care:
Utilizarea eficientă a adreselor IP: Utilizarea mai eficientă a adreselor IP este posibilă prin superrețea, care unește mai multe rețele într-o singură superrețea. Acest lucru poate ajuta la conservarea adresei IP și poate preveni epuizarea adresei IP.
Eficiență îmbunătățită de rutare: Supernetting poate ajuta la minimizarea numărului de intrări în tabelele de rutare, ceea ce poate reduce cantitatea de memorie și puterea de procesare necesare pentru rutarea traficului, rezultând o eficiență îmbunătățită de rutare.
Gestionare mai ușoară a rețelei: Supernetting poate facilita gestionarea rețelei prin reducerea numărului de rețele care trebuie gestionate și configurate. Acest lucru poate ajuta la simplificarea administrării rețelei și la reducerea numărului de erori și configurații greșite.
Securitate sporită: prin scăderea numărului de rețele de computere și a potențialelor suprafețe de atac, superrețelele pot, de asemenea, să îmbunătățească securitatea, făcând mai dificilă pentru hackeri să pătrundă în rețea.
Interoperabilitate: este o caracteristică centrală a rețelei SuperNet și se realizează prin utilizarea sidechain-urilor și a schimburilor atomice încrucișate. Acest lucru permite utilizatorilor să gestioneze și să tranzacționeze active digitale în diferite blockchain-uri într-o manieră fără întreruperi și eficientă.
Scalabilitate: Superrețele permite construirea de rețele care pot fi extinse sau contractate după cum este necesar pentru a răspunde cerințelor în schimbare.
În ciuda avantajelor de mai sus, superrețea trebuie făcută cu prudență, deoarece poate introduce și noi riscuri de securitate dacă nu este făcută corect.
Dezavantajele superrețelei
Deși superrețea, cunoscută și sub numele de CIDR, are multe avantaje, există și câteva dezavantaje potențiale de luat în considerare:
Complexitate: poate fi o tehnică provocatoare care necesită o înțelegere solidă a adresei IP și a subrețelelor de rețea pentru a realiza superrețele. În plus, poate necesita utilizarea de software și hardware specializat, crescând costurile și complexitatea rețelei.
Riscuri de securitate: Dacă superrețea este efectuată incorect, poate crea noi probleme de securitate. Combinarea mai multor rețele într-o singură supernet poate crește suprafața de atac și poate face securitatea rețelei mai dificilă.
Probleme de compatibilitate: Supernetting poate crea probleme de compatibilitate cu unele dispozitive de rețea sau software care ar putea să nu accepte CIDR.
Complexitate crescută în rutare: Superrețea poate face riscantă găsirea căii adecvate pentru pachete, ceea ce poate duce la o creștere a complexității de rutare. O latență crescută și o performanță mai slabă a rețelei poate rezulta din aceasta.
Lipsa de granularitate: Superrețea poate face mai dificilă segmentarea unei rețele și crearea de subrețele mai mici și mai sigure. Prin urmare, controlul accesului la anumite resurse sau dispozitive de rețea poate deveni mai dificil.
Scalabilitate limitată: Superrețea poate limita scalabilitatea în sensul că poate crea dificultăți în adăugarea de noi rețele la supernetul existent.
Cu toate acestea, dezavantajele de mai sus ale superrețelei pot fi atenuate prin planificarea și execuția corespunzătoare și prin utilizarea măsurilor de securitate adecvate pentru a proteja rețeaua.
Care este diferența dintre o subrețea și o superrețea?
O rețea mai mică, numită adesea subrețea sau subrețea, este produsă prin segmentarea unei rețele mai mari în rețele mai mici, mai ușor de gestionat. Subrețea împarte o rețea în porțiuni mai mici, independente, îmbunătățind structura și securitatea.
Fiecare subrețea poate fi stabilită și gestionată independent și poate avea propriul set de adrese de rețea. În rețelele mari, cum ar fi cele utilizate de companii sau organizații, subrețele este o practică tipică. Pe de altă parte, mai multe rețele sunt legate între ele pentru a forma o superrețea, care le permite să interacționeze și să comunice între ele pentru a forma un singur ecosistem.
Iată un rezumat al superreței vs. subrețele:
Cum să gestionați superrețele
O înțelegere aprofundată a adresei IP și a rețelei de subrețea este necesară pentru gestionarea unei superrețele. Iată câteva cerințe generale pentru gestionarea unui supernet:
Elaborați un plan de rețea
Înainte de implementarea supernetului, trebuie creată o strategie de rețea amănunțită care specifică scopurile și obiectivele rețelei, precum și cerințele particulare pentru fiecare rețea unică care va fi inclusă în supernet.
Stabiliți guvernanța
Stabiliți linii clare de responsabilitate și procese de luare a deciziilor pentru supernet. Aceasta include determinarea cine va fi responsabil pentru gestionarea rețelei, cine va avea acces la ea și cine va putea face modificări în configurația rețelei.
Antrenează personalul
Echipa de management al supernetului trebuie să posede cunoștințele și abilitățile necesare pentru a configura și rula rețeaua. Ei ar trebui să primească instrucțiuni despre cum să folosească anumite tehnologii și protocoale folosite de supernet.
Planificați și implementați integrarea în rețea
Stabiliți modul în care diferitele rețele vor fi conectate între ele și cum vor face schimb de resurse ca parte a integrării mai mari a rețelei. Apoi, instalați hardware-ul și software-ul necesar pentru a lega rețelele între ele și pentru a le încorpora în supernet. Aceasta ar putea include software de management al rețelei, comutatoare, routere și firewall-uri.
Utilizați măsuri de securitate adecvate
Utilizarea mecanismelor de securitate adecvate, cum ar fi firewall-uri, detectarea intruziunilor, sisteme de prevenire și alte tehnologii de securitate, este esențială pentru asigurarea securității rețelei.
Monitorizează și întreține rețeaua
Rețeaua trebuie monitorizată și întreținută în mod regulat pentru a se asigura că funcționează eficient și că orice probleme sunt găsite și remediate rapid.
Utilizați instrumente de management centralizate
Instrumentele de management centralizate pot ajuta la simplificarea gestionării supernetului, oferind un singur punct de control pentru întreaga rețea.
Păstrați software-ul actualizat
Dacă software-ul este ținut la zi, rețeaua poate fi protejată împotriva vulnerabilităților cunoscute și poate rula cele mai recente corecții de securitate.
Documentați și depanați
Rețeaua este mai ușor de înțeles și administrat cu o documentație adecvată și depanare.
Testați rețeaua
Testarea rețelei în mod regulat ar putea ajuta la găsirea și remedierea oricăror probleme potențiale. Pentru a realiza acest lucru, pot fi utilizate teste regulate de penetrare și alte tehnologii de testare de securitate.
În general, este important să aveți o înțelegere puternică a infrastructurii rețelei, a securității și a practicilor de management pentru a gestiona eficient o superrețea.
