Potrivit PANews, adoptarea potențială a protocoalelor A2A de la Google și MCP de la Anthropic ca standarde de comunicare pentru agenții AI web3 prezintă provocări semnificative din cauza diferențelor distincte între ecosistemele web2 și web3.
Prima provocare constă în maturitatea aplicațiilor. În timp ce A2A și MCP au câștigat rapid tracțiune în domeniul web2 prin îmbunătățirea scenariilor de aplicație deja mature, agenții AI web3 sunt încă în stadiile incipiente de dezvoltare, lipsind contexte profunde de aplicație precum DeFAI și GameFAI. Acest lucru face dificilă aplicarea și utilizarea eficientă a acestor protocoale în mediul web3.
De exemplu, în web2, utilizatorii pot actualiza fără probleme codul pe platforme precum GitHub folosind protocolul MCP fără a părăsi mediul lor de lucru curent. Cu toate acestea, într-un mediu web3, executarea tranzacțiilor on-chain cu strategii antrenate local poate deveni confuză atunci când se analizează datele on-chain.
O altă dificultate semnificativă este absența infrastructurii de bază în spațiul web3. Pentru a construi un ecosistem cuprinzător, agenții AI web3 trebuie să abordeze lipsa componentelor esențiale, cum ar fi un strat de date unificat, stratul Oracle, stratul de execuție a intențiilor și stratul de consens descentralizat. În web2, protocoalele A2A permit agenților să colaboreze ușor folosind API-uri standardizate. În contrast, mediile web3 prezintă provocări substanțiale chiar și pentru operațiuni simple de arbitraj cross-DEX.
Considerați un scenariu în care un utilizator instructează un agent AI să cumpere ETH de la Uniswap când prețul scade sub $1600 și să vândă când acesta crește. Această sarcină aparent simplă necesită ca agentul să abordeze probleme specifice web3, cum ar fi analiza datelor on-chain în timp real, optimizarea dinamică a taxelor de gaz, controlul slippage-ului și protecția MEV. În web2, astfel de sarcini sunt simplificate prin apeluri API standardizate, evidențiind diferența drastică în maturitatea infrastructurii între cele două medii.
În plus, agenții AI web3 trebuie să răspundă cerințelor unice care diferă de protocoalele și funcționalitățile web2. De exemplu, în web2, utilizatorii pot rezerva cu ușurință cel mai ieftin zbor folosind protocoalele A2A. Cu toate acestea, în web3, atunci când un utilizator dorește să transfere USDC cross-chain către Solana pentru mineritul de lichiditate, agentul trebuie să înțeleagă intenția utilizatorului, să echilibreze securitatea, atomicitatea și eficiența costurilor și să execute operațiuni complexe on-chain. Dacă aceste operațiuni cresc riscurile de securitate, conveniența percepută devine lipsită de sens, transformând cererea într-o nevoie falsă.
În concluzie, deși valoarea protocoalelor A2A și MCP este indiscutabilă, așteptarea ca acestea să se adapteze fără probleme pe peisajul agenților AI web3 fără modificări este nerealistă. Lacunele în desfășurarea infrastructurii prezintă oportunități pentru constructori de a inova și de a umple aceste goluri.
