Răsfoiam prin feed-urile crypto târziu într-o noapte, rutina obișnuită. Grafice, lansări de tokenuri, dezbateri de guvernare, ocazional câte o ceartă despre descentralizare care cumva se transformă într-o discuție filosofică. Și apoi am dat peste o conversație despre roboți pe blockchain. Nu roboți de tranzacționare. Roboți reali.
La început am râs puțin. Oamenii din crypto tind să experimenteze cu idei care sună absurd înainte de a începe să sune inevitabil. Dar cu cât mă uitam mai mult la Fabric Protocol, cu atât conceptul începea să pară mai interesant. Nu pentru că promite un viitor grandios, ci pentru că leagă în tăcere două lumi care rar comunică între ele: robotică și infrastructură descentralizată.