Jocurile video au fost întotdeauna o lume aparte. Ne invită în spații pe care le putem controla, provocări pe care le putem rezolva, povești pe care le putem influența. Cu toate acestea, timp de decenii, personajele non-jucător au rămas legate de lanțuri invizibile. Ele rostesc replici scriptate. Urmează căi prestabilite. Reacționează previzibil, ca ceasurile care funcționează în armonie mecanică. Jucătorii pot lupta cu ele, pot face schimb cu ele sau le pot chema la misiuni, dar iluzia vieții este fragilă. NPC-urile există, totuși nu își amintesc. Ele nu pot protesta, întreba sau contesta jucătorul. Ele sunt decor îmbrăcat ca societate.