Am urmărit Bitcoin suficient de mult pentru a observa că cele mai importante momente ale sale nu sosesc cu zgomot. Fără contoare inverse, fără artificii. Ele doar… se apropie. Lent. Inevitabil. Și după ce am petrecut mult timp citind, cercetând și reflectând asupra modului în care funcționează acest sistem, o întrebare continuă să revină în mintea mea: ce se întâmplă cu adevărat când toate bitcoin-urile sunt extrase?
Bitcoin nu a fost niciodată conceput pentru a fi confortabil. De la început, Satoshi Nakamoto a făcut o alegere care se simte aproape radicală chiar și astăzi: doar 21 de milioane de monede, vreodată. Fără excepții. Fără comutatoare de urgență. Fără întâlniri de comitete pentru a „ajusta oferta”. Am văzut guvernele tipărind bani ca răspuns la crize, recesiuni și presiune politică. Bitcoin nu face asta. Continuă să înainteze, bloc cu bloc, cu aceleași reguli cu care a început.