Modelul începe de obicei la fel. Utilizatorul intră, execută o acțiune simplă și totul pare să funcționeze. Interfața răspunde, confirmarea soseste și nu există fricțiune vizibilă. Această primă experiență generează o senzație tăcută de control: “am înțeles cum funcționează asta”. Nu există alertă, nu există eroare, nu există motiv pentru a se opri.
Câteva zile mai târziu, același utilizator repetă acțiunea, dar nu mai din atenție, ci din obișnuință. Schimbă un detaliu minor, ajustează ceva rapid, are încredere că rezultatul va fi similar pentru că prima dată a fost. Sistemul execută din nou fără a protesta. Problema nu apare acolo.
Eroarea se manifestă mai târziu, când încearcă să explice de ce rezultatul nu corespunde cu ceea ce se aștepta. Nu există un punct clar unde să spună “aici m-am înșelat”. Totul s-a întâmplat în limitele permise. Senzația nu este de eșec tehnic, ci de confuzie: a făcut același lucru ca înainte, dar contextul nu mai era același.
Este în acel moment când modelul devine vizibil. Nu pentru că sistemul s-a schimbat, ci pentru că utilizatorul nu a verificat niciodată dacă și el a făcut același lucru.
#UsuarioNuevo #ErrorRepetido #EspejoTardio #Nomadacripto @NómadaCripto