Proliferarea asistenților de inteligență artificială (AI) în medii domestice și educaționale a necesitat o examinare academică riguroasă a impactului lor asupra dezvoltării pediatrice. Pe măsură ce aceste sisteme trec de la instrumente simple orientate pe sarcini la agenți conversaționali sofisticați, ele influențează din ce în ce mai mult traiectoriile cognitive, socio-emoționale și etice ale copiilor. Pentru părinți, înțelegerea acestui peisaj necesită depășirea unei viziuni binare a tehnologiei ca fiind doar "bună" sau "rea" și, în schimb, adoptarea unei perspective nuanțate asupra modului în care interacțiunile algoritmice reconfigurază procesele fundamentale de învățare și socializare.